Instrument gratuitTextile Passport DPP

Verificator de denumiri ale fibrelor textile

Lipiți compoziția fibroasă de pe o pagină de produs sau de pe o etichetă și vedeți dacă fiecare fibră folosește o denumire din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 privind denumirile fibrelor textile în limba aleasă, dacă procentele însumează 100 și dacă sunt în ordine descrescătoare.

Anonim: păstrăm doar numărul zilnic de verificări. Adresele magazinelor și rezultatele nu sunt salvate, iar instrumentul nu folosește cookie-uri de urmărire.

Rulează integral în browserul dumneavoastră: nu se trimite și nu se salvează nimic. Denumirile provin din textul regulamentului în fiecare limbă a UE. Verifică cuvintele, nu țesătura. Nu constituie consultanță juridică.

Afișați denumirile din anexa I în această limbă

Sursa: anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 (JO L 272, 18.10.2011), rânduri adăugate prin Regulamentele delegate (UE) nr. 286/2012 și (UE) 2018/122 și rectificările publicate; text de la Oficiul pentru Publicații al UE, 11 octombrie 2026. Rândurile 2, 3 și 48 sunt descrieri.

Instrument gratuit

Cum funcționează

  1. 01Lipiți compoziția

    O linie pentru fiecare parte, de exemplu „Exterior: 80 % bumbac, 20 % poliester”.

  2. 02Alegeți limba etichetei

    Verificatorul folosește denumirile din anexa I în acea limbă, așa cum au fost publicate în Jurnalul Oficial.

  3. 03Vedeți ce trebuie corectat

    Denumiri care nu sunt în anexa I, cuvinte în plus, totaluri diferite de 100 % și fibre în altă ordine.

Verificarea completă

Textile Passport DPP verifică compoziția fiecărui produs

Aplicația colectează de la furnizori compoziția fibroasă, originea și certificatele printr-un link securizat, verifică denumirile și procentele fibrelor după normele UE de etichetare a produselor textile și publică pagini de pașaport cu un cod QR și un bloc pentru pagina de produs.

Despre Textile Passport DPP
Întrebări frecvente

Întrebări despre acest instrument

Ce denumiri de fibre sunt permise pe etichetele din UE?

Art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 permite doar denumirile din anexa I pentru descrierea compoziției fibroase pe etichete și marcaje. Anexa I are 50 de rânduri, două dintre ele adăugate în 2012 și 2018. Compoziția trebuie să fie clar vizibilă înainte de cumpărare, inclusiv online (art. 16 alin. (1)), în limba oficială sau limbile oficiale ale țării în care se vinde produsul, cu excepția cazului în care țara respectivă prevede altfel (art. 16 alin. (3)).

De ce sunt semnalate „spandex”, „Lycra” sau „bambus”?

Nu sunt denumiri din anexa I. Spandex și Lycra înseamnă de obicei elastan, iar mărcile comerciale pot fi indicate imediat înainte sau după compoziție, nu în locul denumirii fibrei (art. 16 alin. (2)). Bambusul este o plantă: fibrele obținute din el sunt de obicei viscoză sau lyocell, lucru pe care doar furnizorul sau un raport de încercare îl poate confirma.

Ce urmăresc verificările procentelor?

Art. 9 alin. (1) cere denumirea și procentul din greutate al tuturor fibrelor, în ordine descrescătoare. Fibrele de până la 5 % fiecare sau de până la 15 % împreună pot fi indicate ca „alte fibre”, cu procentul lor total, când nu pot fi desemnate cu ușurință (art. 9 alin. (2)). Doar produsele compuse dintr-o singură fibră pot purta mențiunea „100 %”, „pure” sau „integrale” (art. 7).

Testează verificatorul produsul?

Nu. Citește cuvintele pe care le lipiți. Dacă o țesătură conține într-adevăr acele fibre în acele proporții arată testele și documentele furnizorului. Rândurile 3 și 48 din anexa I (păr de animal și alte materiale, precum metal sau hârtie) sunt descrieri, nu denumiri fixe, așa că verificatorul nu le poate confirma.

Toate instrumentele gratuite →